De ce ne plac filmele?

De ce ne plac filmele? Marile tragedii, aventuri, sa ne pierdem in ele, fie ca sunt dureri de neimaginat sau vise timide. Omul, ca vietuitoare ceva mai destepta (in teorie) la fel ca si animalele, este cladit pe instinct, sentimente, si teoretic ar trebui sa fie condus de acestea. Dar in timp, ne-am indepartat de natura, am uitat si sentimentele, trairi puternice care sa ne mane sa urmam pasiunile chiar si-n locurile intunecate unde ne duc, la fel cum alergam dupa mancare, casa sau apa. Viata la oras ne-a trisat, ne-a dormit, ne-a facut sa uitam adevarata noastra chemare, flacarile, temerile si intensitatea vietii. Iar cei care le-am trait am sesizat ca nu ne mai putem intoarce acasa fiindca nimeni nu ne vede, intelege, si nimeni nu ne mai seamana. Cu tristete am observat ca nici macar nu mai avem o casa. Singurul camin ramanand drumul. De ce ne plac filmele? Fiindca pentru cateva minute, ne permit sa ne aruncam in acele sentimente grele, bune sau rele, sa fim altcineva, sa traim cu intensitate, sa fim rosii, galbeni, verzi intr-o lume gri si fada. Pentru noi, cei care-am trait candva este inaltator si totodata groaznic, fiindca nu vrem sa mergem mai departe stiind ca nu vom mai simti asa ceva vreodata. Si astfel viata noastra incepe sa fie o lupta intre ce a fost, si a cauta frenetic acele sentimente din nou, dorinta de a te arunca cu capul inainte si de a-ti asculta pasiunile. De asta spuneti ca sunt nebun, dar ce vreau eu sa traiesc, voi gasiti numai in carti sau filme. Dar nu eu sunt nebunul, ci voi care renuntati la toata daruirea, la viata.

Ce sunt filmele? Dorintele noastre sa ne intoarcem la salbaticie. Si nimeni nu mai tine minte, sau prefera sa uite ce inseamna adevarata salbaticie… pasiune, forta, libertate.

De altfel, ce este pasiunea, doar setea de sentimente puternice, intense. Cea mai apropiata comparatie, pentru pasiune, pentru cine a trait si inca mai vrea sa isi urmeze instinctul, – drog.