“Îţi mai aduci aminte?”
ca-ntr-un vis o mai aud;
am şi uitat motivul
pentru care-s surd acum.
Eşti acolo?
Între pernă,
canapea?
Ce vis absurd
în noaptea mea.
Dar cine eşti?
De ce-mi vorbeşti?
Să-mi amintesc
nu pot, nu ştiu.
Şi nu mă laşi
să dorm, puţin?
Sunt obosit.
Şi nu mai vreau
să ştiu, să simt,
cum tu mă chemi
şi mă tot rogi
să-mi amintesc
şi să mă-ntorc
pe un pământ
străin acum.
Şi cândva sfânt.
Sunt SURD!
şi nu mai vreau
să te aud
şi să stau treaz.
Mi-e dor să dorm
iar tu nu taci
trecut ascuns,
ocean dibaci.
Vrei să mă-nec
să nu mai ştiu
cine sunt eu,
dacă sunt viu?
Dar sunt eu viu?
Ori am murit…
Nici nu mai ştiu
nu am trăit
de prea mult timp
şi n-am visat
nimic, nimic…
“Îţi mai aduci aminte?”
Ca într-un vis o mai aud;
am uitat de tot motivul
pentru care-s surd acum.
