Cred într-unul Dumnezeu, atunci când sunt bolnav. Cred într-unul Dumnezeu, atunci când îmi merge rău. Cred într-unul Dumnezeu atunci când sunt pe moarte. Ne uităm în jur, şi tot ce vedem sunt probleme. Crize financiare, sentimentale şi nedreptăţi. Dacă lumea ar fi perfectă, ai mai crede în Dumnezeu? I-ai mai cere ajutorul? Probabil nu. Aşa că ce s-a gândit Fiinţa Supremă? Că şi Ea gândeşte la fel, în termeni omeneşti. Simpli. De ce să creez o lume fericită când sunt chemat numai la rău?
Din păcate cruciuliţa ce o porţi la gât, nu este un simbol, ci un ornament. Icoana? În mare pentru musafiri.
Ori, mai există un tip de credinţă. Îmi zicea o doamnă în vârstă din Bucovina, cum că la ei nu sunt cutremure că sunt credincioşi, nu ca în Vrancea. Vă las pe voi să trageţi concluziile.
Dumnezeu există astăzi doar în momente de durere, aşa că să nu vă miraţi dacă aceste momente vă urmăresc.
Câteodată Dumnezeu se simte singur.
Sti cum este omul…! Il crede pe Dumnezeu un bun prieten si aici intervine defectul omenesc “Prietenul la nevoie se cunoaste” si anume lacomia…omul gandindu-se numai la el, nu are puterea de a mai privii in jur la credinta lui !
Dupa parerea mea Crestinismul se trimite din generatie in generatie precum o traditie! Cel care nu are nici un Dumnezeu, este posibil sa nu fie el de vina, pentru ca a avut o casa fara icoane si parinti fara credinta in Dumnezeu !
Eu cred ca se simte singur foarte rar. Are foarte multe pe cap. Trebuie sa aiba grija de 6 miliarde de oameni (in acelasi timp), o gramada de animale, plante si alte lucruri marunte (ca deh, El este in toate, nu?). Din cele 6 miliarde, probabil unul sau doua baga rugaciuni la greu (si El trebuie macar sa le sorteze dpdv al prioritatilor, pentru a raspunde la cateva dintre ele), se mai lupta uneori si cu “partea adversa”…ce mai…e ocupat tare. Daca intamplator se plictiseste mai baga cate un cutremur prin Haiti sau China sa-si mentina creatiile la un numar rezonabil de guri cersetoare.
Perfect adevarat….ne gandim la Dumnezeu doar cand suntem in impas, cand avem mai multa nevoie de el. Din pacate uitam ca el este pururea alaturi de noi si ca trebuie doar sa avem credinta in el. Uitam de El atunci cand putem sa ii multumim pentru fiecare clipa….
Asa cum spune si Parintele Arsenie Boca: Dumnezeu nu uita de om asa cum uita omul de Dumnezeu!
Sa speram ca aceasta Sfanta Inviere a Mantuitorului, sa ne aduca pe toti mai aproape de El si sa ne lumineze mintile si sufletele!